Definiția cu ID-ul 1384731:
Explicative DEX
HĂRĂȚI (-ățesc) I. vb. tr. Bucov. Mold. A întărîta, a asmuța, a zădărî: eu am patima mîniei, cînd mă hărățește cineva (SB.); fetele îi hărățîeau fără leac de grijă (GN.). II. vb. refl. A se încăiera, a se lua la harță [comp. harță].