Definiția cu ID-ul 950737:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăndrălắu, hăndrălăi, (handralău), s.m. – (reg.) 1. Hoinar. 2. Flăcău care umblă după fete. – Cf. magh. vándorló „migrator” (DEX) < germ. Wanderer „călător” (Scriban); din handră „zdreanță” + suf. -ălău (MDA).