❍HĂIZAȘ (pl. -așe) sn. 1 Trans. 🌳 Loc înclinat pe care se dau la vale lemnele din pădure (pșc.) ¶ 2 Mold. Acoperemîntul casei (șez.) [ung. hajzás].

hăizáș, hăizașuri, s.n. (reg.) Acoperișul de la casă, șură sau grajd: „Pă un hăizaș de casă, ce zine pă apă, ca o șaică, zdera și țâpure Roman Toader șî cu un prunc” (Lenghel, 1979: 131). ■ În nordul Trans. (ALRR-Trans., h. 316). – Din magh. hajzás (DLRM, MDA).

hăizaș, hăizașuri, s.n. – (reg.) Acoperișul de la casă, șură sau grajd. În Maramureș, se face acoperiș (hăizaș) chiar și deasupra porților de lemn, de la intrarea în gospodărie. Acesta „este construit, aproape fără excepție, în două ape. Rândul al doilea de draniță, care depășește cu 10 cm înălțimea acoperișului, formează creasta. De obicei, creasta se termină în coadă de rândunică având un evident rol ornamental” (Nistor, 1977: 22). „Pă un hăizaș de casă, ce zine pă apă, ca o șaică, zdera și țâpure Roman Toader șî cu un prunc” (Lenghel, 1979: 131). – Din magh. hajzás (DLRM, MDA).

hăizaș, -uri, s.n. – Acoperișul de la casă, șură sau grajd. În Maramureș se face acoperiș (hăizaș) chiar și deasupra porților de lemn, de la intrarea în gospodărie. Acesta „este construit, aproape fără excepție, în două ape. (...) Rândul al doilea de draniță, care depășește cu 10 cm. înălțimea acoperișului, formează creasta. De obicei, creasta se termină în coadă de rândunică având un evident rol ornamental” (Nistor 1977: 22). „Pă un hăizaș de casă, ce zine pă apă, ca o șaică, zdera și țâpure Roman Toader șî cu un prunc” (Lenghel 1979: 131). – Din magh. hajzas (MDA).