Definiția cu ID-ul 498685:
Etimologice
hăbăuc (hăbăucă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucișarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ „flexibil”. – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s. f. (prostie).
Exemple de pronunție a termenului „hăbăuc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1