hâlbotí, hâlbotesc, v.t. (reg.) A sorbi, a mânca cu zgomot: „O hâlbotit tăt din troacă” (Faiciuc, 1998). – Var. a lui hâlbări, din hâlbe (MDA).

hâlboti, hâlbotesc, vb. tranz. – (reg.) A sorbi, a mânca cu zgomot: „O hâlbotit tăt din troacă” (Faiciuc, 1998). – Var. a lui hâlbări, din hâlbe (MDA).

hâlboti, hâlbotesc, vb. tranz. – A sorbi, a mânca cu zgomot: „O hâlbotit tăt din troacă” (Faiciuc 1998). – Din hâlbe + -oti.