hârtop sn [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: hărloapă sf, hărtoapă sf, ~oapă sf hortoapă sf, hotroapă sf, vârtoapă sf, vâ~ / Pl: ~oape și (rar) ~uri / E: vsl врътъпъ] 1 Vizuină. 2 Grotă. 3 Groapă pe un drum. 4 Scobitură lungă și adâncă formată de o apă. 5 Râpă prăpăstioasă. 6 Afundătură în care cresc diferite ierburi. 7 Adâncitură în care s-a adunat apă. 8 Loc cu multe denivelări. 9 Pietriș care cade de pe munte la vale. 10 Poiană pe coastă. 11 Cantitate care se poate lua cu coasa, de jur-împrejur, de un cosaș.