O definiție pentru gymel


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gymel (cuv. engl. [dʒimel], „geamăn”), formă polifonică* primitivă, apărută în ev. med. târziu. G. constă în desfășurarea melodică a unui cânt pe două voci (2), care se mișcă paralel la distanță de terță*. Guglielmus Monachus consideră că g. ar fi de origine engl., deoarece compozițiile polif. engl. ale sec. 13 foloseau cel mai adesea terțele și nu cvintele* și cvartele*, care erau preferate în Italia și Franța. G. este, altfel, un organum* în terțe paralele specific engl., așa cum organum în cvinte și cvarte paralele este specific fr. Dealtfel, pentru lucrări asemănătoare din aceeași perioadă, însă din alte țări decât Anglia, se folosea denumirea lat. de cantus gemellus.

Intrare: gymel
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gymel
  • gymelul
  • gymelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gymel
  • gymelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)