groștiór, (groșcior), s.n. (reg.) Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert; „care se alé în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc, 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștiorul mi l-o strâcat” (Memoria, 2001: 55). ■ (în expr.) Groștior din țâță = smântână din laptele de mamă, folosit ca medicament pentru a înlătura „carnea roșie care se face la ochi” (Dăncuș, 2010). ■ (onom.) Groștioru, poreclă în Gârdani; Groștior, poreclă în Dumbrăvița. ■ În Trans. de Nord, Maram. Istoric, respectiv Maram. din dreapta Tisei. – Var. a lui groscior (< gros „dens; gras” + suf. -cior) (DEX, MDA).