gráiț, graițuri, s.n. (geol.) 1. Geodă; gol în stâncă. 2. Zonă din care se recoltează „florile de mină”: „Aș fi urcat și Gutâiul în genunchi, numai să pot intra și eu o dată în mină, să văd florile de mină dintr-un graiț” (Graiul, 31 ian. 2014). – Et. nec.

graiț, graițuri, s.n. – (geol.) Geodă; gol în stâncă. Zonă din care se recoltează „florile de mină”: „Aș fi urcat și Gutâiul în genunchi, numai să pot intra și eu o dată în mină, să văd florile de mină dintr-un graiț” (Portase, Graiul, 31 ian. 2014). – Et. nec.