gracilis s. n. mușchi superficial al coapsei, din grupa medială. Din lat. gracilis.

Begonia gracilis H.B.K. Specie cu tulpini suculente, erecte, de obicei ramificate. Frunze mici, ovate cu vîrf lung, ascuțit, asimetric-cordiforme, margini dentate, pubescente și pețioli mai lungi la baza plantei (cca 7 cm) și mai scurți spre vîrf. Flori roz (cele mascule de multe ori cu petalele dentate) așezate în umbele axilare. Rizomi în formă de tuberculi. Plantă decorativă prin frunze și prin flori.

Blakea gracilis Hemsl. Specie cu flori (diametru de 3-4 cm) roz-albe, singulare, rareori cîte 2 în axa frunzei. Frunze (cca 9 cm lungime, 3-4 cm lățime) invers-ovate pînă la eliptice, pieloase, spinoase, cu nervuri. Tufă înaltă de cca 4,5 m. înflorește iarna.

Deutzia gracilis Sieb. et Zucc. Specie, care înflorește primăvara-vara. Flori mici (caliciul cu dinții mai scurți decît tubul iar petalele îndreptate în sus) albe, dispuse în panicule sau raceme erecte, cca 8,5 cm lungime. Frunze (cca 5 cm lungime) oblong-lanceolate, la vîrf ascuțite, la bază rotunjite sau lat-cuneate, pe margini dințate inegal, pe partea inferioară verzi-glaucescente, pe cea superioară cu peri stelați. Lăstari subțiri, glabrii, cenușii-gălbui. Arbust înalt de cca 1 m.

Erica gracilis Salisb. Specie care. înflorește toamna devreme pînă în febr. Flori campanulate, roz-închis. Frunze îngust-liniare.

Mammillaria gracilis Pfeiffer. Specie cu flori galbene, diametrul de 15 mm. Tulpini cilindrice, pînă la 15 cm înălțime și 5 cm diametru, bogat ramificate, cu mamile conice purtînd în vîrf spini albi, așezați radiar.

Neomarica gracilis (Herb.) Sprague (syn. Marica gracilis Herb.). Specie care înflorește în mart.-aug. Flori (petalele exterioare cu vîrf bont, cele interioare mici cu vîrf îndoit în exterior, violete) albe, cca 5 cm diametru, în inflorescențe laterale. Frunze (cea 55 cm lungime, 2 cm lățime) ensiforme.

Nierembergia gracilis Hook. (syn. N. calycina hort.). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori pedunculate, albe-albăstrui cu un ochi purpur, în ințerior, la bază, galbene. Frunze liniare sau spatulate. Plantă erbacee, pînă la 20 cm înălțime, erectă, ramificată. Tulpini lemnificate la bază.

Orobanche gracilis Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (sepale multinerviate, bifide, corolă campanulată, la exterior galbenă, în interior roșie, 4 stamine dens-păroase) în raceme terminale. Tulpină (cca 55-65 cm înălțime) pubescent-glanduloasă, galben-roșiatică.

Podolepis gracilis Grah. Specie care înflorește vara-toamna. Flori, cele ale discului purpur, cele radiale purpur sau purpur-lila, numeroase, lungi, nedivizate, cu vîrf retezat sau puțin franjurat, dispuse în capitul; foliole late. Plantă anuală, pînă la 60 cm înălțime, erectă, glabră, ramificată, cu tulpină deseori roșiatică.

Viola gracilis Sibth. et Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete sau galbene. Pinten de cîteva ori mai lung decît apendicele caliciului. Frunze rotund-ovate, dentate, însoțite de stipele, penate pînă la bază, cu segmente liniare, cel mijlociu mai mare. Peduncul scurt, slab-pubescent.