GRAȚIE, grații, s.f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie. ◊ (În mitologia română ) Cele trei grații = cele trei zeite considerate ca personificări ale frumuseții feminine. ♦ (La pl.) Farmece, nuri. ◊ Expr. A face grații = a căuta să pară fermecător, prin gesturi și atitudini afectate. 2. (În expr.) A intra în grațiile cuiva = a cîștiga încrederea, bunăvoința cuiva. 3. (Înv.) Grațiere. 4. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. Grație străduinței depuse. . . 5. (Arh., în expr.) Anul de grație = formulă emfatică pentru a indica un an calendaristic. Anul de grație 1830. – Lat. lit. gratia.