goethit (germ.) [pron. götit] (goe-thit) s. n.

GOETHIT s. (MIN.) onegit.

goethit, (engl.= goethite), FeO•OH, s. rombic; asemănător lepidocrocitului, dar cu mai mult Mn3+ în rețeaua sa. În România, apare mai ales în zona de oxidare a zăcămintelor primare de fier și mangan din ș. crist. (Iacobeni, Șaru Dornei etc.) asociat min. de mangan; în zona de oxidare a zăcămintelor de fier (Rușchița); în pălăria de fier a zăcămintelor cuprifere (Altân Tepe); în filoane hidrotermale (mas. Ditrău); în zăcăminte sedimentare de fier (Căpușu). (G.P.)

GOETHÍT (< germ. {i}) s. n. Hidroxid natural de fier, de culoare brun închis-neagră, cu luciu adamantin până la semimetalic și aspect de mase compacte, pulverulente, stalactitice; format ca produs de alterație a minereurilor de fier, rar pe cale hidrotermală în geode de ametist. Conține 63% fier.