GLĂSUI (-uesc) I. vb. tr. și intr. 1 A cînta, a intona: Un bondar rotund în pîntec... glasuește ’ncet un cîntec (EMIN.) ¶ 2 A cuvînta, a grăi, a zice: feciorii... știau ce glăsuește tatăl lor (ISP.) ¶ 3 A spune, a suna (în spec. despre ceva scris): să vedem ce glăsuește zapisul; lată ce glăsuește o zicătoare (ISP.). II. vb. refl. A se tîngui cu glas tare.