O definiție pentru giuvan

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

giuvan (-ni), s. m. – Amant homosexual. It. giovane „tînăr”, prin intermediul tc. Sec. XVII, înv. Apare numai cu referire la obiceiurile turcești; nu pare a fi avut circulație reală în rom. După Bogrea, Dacor., IV, 818, din per. ğewan, ğüwan.

Intrare: giuvan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvan
  • giuvanul
  • giuvanu‑
plural
  • giuvani
  • giuvanii
genitiv-dativ singular
  • giuvan
  • giuvanului
plural
  • giuvani
  • giuvanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)