GITRULAM s. n. (Criș.) Frămîntare, zbucium. Așea și viața trupului nostru, după nevoile trupului nostru și după gitrulamul custului nostru să sparge și piiare. MOL. 1695, 89^v. Etimologie: magh. gyötrelem. Vezi și giutrui, giutruială. Cf. b u ș l u i a l ă. giutruială, v ă l ă ș a g, z ă h ă i a l ă.