GAȘPER sm., GAȘPERITĂ (pl. -țe) sf. Una din numeroasele porecle date Țiganului (Țigăncii): ăl dintîi Gașper... cum păși pe ușă... s’a buimăcit (ISP.); Gașperița se duse îndată în bucătarie și puse la cale ce să facă cu mielul (ISP.) [Gașpar, unul din cei trei regi magi, înfățișat, de obiceiu, ca un Arap].