GÎND (pl. -duri) sn. 1 Operațiune a minții, idee pe care și-o formează mintea despre ceva, cuget: alte ~uri îmi sburau prin cap (CRG.); cînd cu ~ul nu gîndești, pe neașteptate, fără veste; a sbura ca ~ul, foarte iute; într’un ~, la un ~, avînd aceleași gînduri, gîndînd în același fel ¶ 2 Minte: a-și pune în ~; a-i veni în ~; a-și zice în ~; a număra în ~; a-i da în ~; a-i trece prin ~ ¶ 3 Lucrul la care se gîndește cineva, cugetare: a ghici ~ul cuiva; ~ la ~ cu bucurie, se zice cînd două persoane pomenesc deodată același lucru ¶ 4 Închipuire, imaginație: a-l duce ~ul; cine știe unde-l poartă ~ul; a-și pune în ~, a-și închipui ¶ 5 Intențiune, plan: știu cu ce ~ ai venit aici; a avea de ~, a pune de ~, a-și pune în ~, a-și propune să facă; a-și muta sau a-și lua ~ul, a renunța: ia-ți ~ul, puiul mamei, de la acest lucru (MERA); ~ bun; ~ rău; ~ul dracului; ~ul naibii; a pune ~ rău cuiva, a avea intențiuni rele față de cineva; cu un~ să se ducă și cu zece nu (CRG.); stam astfel nehotărît, c’un ~ să merg înainte și cu altul înapoi (GN.) ¶ 6 Părere: a da cu ~ ul ¶ 7 Meditare, reflexiune: a sta pe ~uri; a se pune pe ~uri; a rămînea pe ~uri ¶ 8 Îndoială, ezitare: a sta la ~uri ¶ 9 Presimțire: ne zice ~ul că vei peri (ISP.) ¶ 10 Grijă, îngrijorare: a se lua de ~uri; a intra la ~uri; a pune pe ~uri [ung. gond].