gârdí, gârdesc, v.i.t. (reg.) 1. A lătra: „Și câinele rău gârdé” (Memoria, 2001: 105). 2. A comenta, a replica. – Var. a lui gârbi „a lătra, a sări pe cineva, a se arunca în spinarea cuiva” (în Trans. și Bucov.), de la gârb „spinare” (DER).

gârdi, gârdesc, vb. intranz. – (reg.) 1. A lătra: „Și câinele rău gârde” (Memoria, 2001: 105). 2. A comenta, a replica (Faiciuc, 2008). – Var. a lui gârbi „a lătra, a sări pe cineva, a se arunca în spinarea cuiva” (în Trans. și Bucov.), de la gârb „spinare” (DER).

gârdi, gârdesc, vb. intranz. – A lătra: „Și câinele rău gârde” (Memoria 2001: 105). – Din gârbi „a lătra, a sări pe cineva, a se arunca în spinarea cuiva” (în Trans. și Bucov.), de la gârb „spinare” (DER).