gâdigánie, gâdiganii, s.f. 1. Insectă, gânganie: „[În ziua de Alexie cel Cald, 17 martie], ies zermii și gâdiganiile” (Bilțiu, 2009: 59); „Și când a ajuns acolo, a văzut un miez de gâdiganie cum se bagă pe-o gaură” (Bilțiu, 1999: 127). 2. Animal sălbatic înfiorător. – Din sl. gadǔ > rom. gad (DA, după DER), contaminat cu gânganie.

gâdiganie, gâdiganii, s.f. – 1. Insectă, gânganie. 2. Animal sălbatic înfiorător (Lenghel, 1979). – Din sl. gadǔ > rom. gad (DA cf. DER), contaminat cu gânganie.

gâdiganie, -i, s.f. – Insectă, gânganie; animal sălbatic înfiorător (Lenghel 1979). – Din sl. gadǔ > rom. gad (DA cf. DER), contaminat cu gânganie.