furcitură sf [At: CDDE, nr. 693 / V: fur~ / Pl: ~ri / E: ns cf furcătură, înfurcitură] 1 (Pop) Căpiță de fân mai mare decât cele obișnuite. 2 (Pop) Grămadă mare de fân. 3 (Reg) Colibă la stână unde se adăpostesc de soare și de ploaie cei care mulg oile. 4 (Îrg; îf fârcitură) Bifurcare.