2 definiții pentru furcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furcătu sf [At: CDDE, nr. 696 / Pl: ~ri / E: furcă + -ătură] (Ban) Bifurcare a unui șir de munți.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furcătúră s.f. (reg.) bifurcarea unui șir de munți.

Intrare: furcătură
furcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcătu
  • furcătura
plural
genitiv-dativ singular
  • furcături
  • furcăturii
plural
vocativ singular
plural