FULGURAȚIE ~i f. Proces de iluminare bruscă a cerului, fără tunet (descărcarea electrică fiind produsă în regiunile înalte ale atmosferei). ◊ ~ electrică metodă de tratament al rănilor cu ajutorul scanteilor electrice de înaltă frecvență. [Art. fulgurația; G.-D. fulgurației; Sil. -ți-e] /<fr. fulguration, lat. fulguratio, ~onis