fușărí, fușăresc, (fușălui, fușeri), v.t. (reg.) A face un lucru în grabă, de mântuială, superficial. – Cf. fușalău, foșalău „dispozitiv pentru scărmănat lâna” (MDA); din germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială” (Țurcanu, 2005).

fușări, fușăresc, (fușălui, fușeri), vb. tranz. – (reg.) A face un lucru în grabă, de mântuială, superficial. – Cf. fușalău, foșalău „dispozitiv pentru scărmănat lâna” (MDA); din germ. Pfusch „lucru făcut de mântuială” (Țurcanu, 2005).