frunzuli, vb. tranz. – A foșni, a mișca (frunzele): „Stând la umbra unui fag. / Când aude frunzulind: / – Uită-te, c-amu mă prind” (Calendar, 1980: 41). – Din frunză (< lat. frondia) + suf. -uli.

frunzuli, vb. tranz. – A foșni, a mișca (frunzele): „Stând la umbra unui fag. / Când aude frunzulind: / – Uită-te, c-amu mă prind” (Calendar 1980: 41). – Din frunză (< lat. frondia) + -uli.