O definiție pentru frenant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frenánt adj. m., pl. frenánți; f. sg. frenántă, pl. frenánte

Intrare: frenant
frenant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenant
  • frenantul
  • frenantu‑
  • frenantă
  • frenanta
plural
  • frenanți
  • frenanții
  • frenante
  • frenantele
genitiv-dativ singular
  • frenant
  • frenantului
  • frenante
  • frenantei
plural
  • frenanți
  • frenanților
  • frenante
  • frenantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)