2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frământuri vt [At: MAT. FOLK. 570 / Pzi: ~resc / E: frământa + -uri] (Îvr) A fărâmița.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

frământurí, frământurésc, vb. IV (înv.) a fărâmița.

Intrare: frământurire
frământurire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământurire
  • frământurirea
plural
  • frământuriri
  • frământuririle
genitiv-dativ singular
  • frământuriri
  • frământuririi
plural
  • frământuriri
  • frământuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: frământuri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frământuri
  • frământurire
  • frământurit
  • frământuritu‑
  • frământurind
  • frământurindu‑
singular plural
  • frământurește
  • frământuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frământuresc
(să)
  • frământuresc
  • frământuream
  • frământurii
  • frământurisem
a II-a (tu)
  • frământurești
(să)
  • frământurești
  • frământureai
  • frământuriși
  • frământuriseși
a III-a (el, ea)
  • frământurește
(să)
  • frământurească
  • frământurea
  • frământuri
  • frământurise
plural I (noi)
  • frământurim
(să)
  • frământurim
  • frământuream
  • frământurirăm
  • frământuriserăm
  • frământurisem
a II-a (voi)
  • frământuriți
(să)
  • frământuriți
  • frământureați
  • frământurirăți
  • frământuriserăți
  • frământuriseți
a III-a (ei, ele)
  • frământuresc
(să)
  • frământurească
  • frământureau
  • frământuri
  • frământuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)