forgolóm, forgolomuri, s.n. (reg., înv.) 1. Agitație, neliniște: „Cu sărbătorile, am avut mare forgolom pe cap” (Faiciuc, 1998). 2. Circulație, trafic. – Din magh. forgalom „circulație”.

forgolom, forgolomuri, s.n. – (reg., înv.) Agitație, circulație: „Cu sărbătorile, am avut mare forgolom pe cap” (Faiciuc, 1998). – Din magh. forgalom „circulație”.

forgolom, -uri, s.n. – Agitație, circulație: „Cu sărbătorile am avut mare forgolom pe cap” (Faiciuc 1998). – Din magh. forgalom „circulație”.