2 definiții pentru fonotip
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FONOTÍP s. n. aparat care transformă sunetele în semne grafice. (< engl. phonotype)
fonotíp s. n. 1973 (tehn.) Aparat care transformă sunetele în semne grafice v. telescriptor [și phonotíp] (din engl. phonotype)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: fonotip
fonotip substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)