Definiția cu ID-ul 497820:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flíntă (flínte), s. f. – Pușcă, sîneață. Germ. Flinte (Cihac, II, 110; Gáldi, Dict., 176), prin intermediul mag., pol., cr. flinta.