O definiție pentru flaur


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fláur (-re), s. n. – Flaut. Lat. flabrum (Bogrea, Dacor., I, 258; REW 3340a). Cuvînt rar.

Intrare: flaur
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flaur
  • flaurul
  • flauru‑
plural
  • flaure
  • flaurele
genitiv-dativ singular
  • flaur
  • flaurului
plural
  • flaure
  • flaurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)