4 definiții pentru finitudine

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINITUDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude)

finitudine s. f. (livr.) Faptul de a avea limite, un sfârșit ◊ „Am înțeles atunci că viața nu are sens decât pentru că este finită și că această finitudine dă un preț fiecărui moment al vieții noastre.” ◊ „22” 35/94 p. 15 (cf. engl., fr. finitude; PR 1933)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINITÚDINE (< fr.) s. f. Concept existențialist introdus, în principal, de M. Heidegger, K. Jaspers, G. Marcel, semnificând însușirea de finit, conștiința limitelor gneseologice și biologice.

Intrare: finitudine
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finitudine
  • finitudinea
plural
genitiv-dativ singular
  • finitudini
  • finitudinii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

finitudinesubstantiv feminin

  • 1. filozofie Caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. MDN '00
    antonime: infinitudine
  • 2. Însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.