4 definiții pentru finitudine
Explicative DEX
FINITUDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude)
finitudine s. f. (livr.) Faptul de a avea limite, un sfârșit ◊ „Am înțeles atunci că viața nu are sens decât pentru că este finită și că această finitudine dă un preț fiecărui moment al vieții noastre.” ◊ Rev. 22 35/94 p. 15 (cf. engl., fr. finitude; PR 1933)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
FINITÚDINE (< fr.) s. f. Concept existențialist introdus, în principal, de M. Heidegger, K. Jaspers, G. Marcel, semnificând însușirea de finit, conștiința limitelor gneseologice și biologice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Antonime
Finitudine ≠ infinitudine
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: finitudine
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
finitudinesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. MDN '00antonime: infinitudine
- 2. Însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. MDN '00
- 3. Faptul de a avea limite, un sfârșit. DCR2
- Am înțeles atunci că viața nu are sens decât pentru că este finită și că această finitudine dă un preț fiecărui moment al vieții noastre. Rev. 22 35/94 p. 15. DCR2
-
etimologie:
- finitude MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.