FIDUCÍE (< fr., lat.) s. f. 1. Tehnică comercială prin care o bancă sau o societate specializată (fiduciarul) primește de la un ordonator (fiduciantul) un depozit în vederea plasării pe piață în numele fiduciarului, dar pe riscul fiduciantului, a cărui identitate rămâne ascunsă. 2. Achiziționare de bunuri printr-un creanțier care restituie debitorului extincțiunea datoriei.