fedeu sn [At: POMPILIU, BIH. 1010 / V: fideu / Pl: ~ri / E: mg fedö] (Buc; mgm) Capac de lut ars pentru oale.

fideu sn vz fedeu

fedeu, fedeuri, s.n. (reg.) capac de lut ars (ce se pune pe oale); coperiș, pocriș.

fedeu, fedeauă, (fideu, fedău), s.n. – (reg.) Capac (de lut ars, lemn sau tablă) pentru oale (ALRRM, 1971: 304): „Nevasta, după ce o golit oala de lut, o pus pe ea fedeul...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 237). – Din magh. fedél, fedõ „capac” (MDA).

fedeu, fedeauă, (fideu, fedău), s.n. – Capac (de lut ars, lemn sau tablă) pentru oale (ALR 1971: 304). – Din magh. fedél, fedõ „capac”.

fideu, s.n. – v. fedeu („capac”).

fideu, s.n. – v. fedeu.