FEUDĂ, feude, s. f. (În orînduirea feudală) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpînire de la seniorul său în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi. [Acc. și: feudă. – Pr.: fe-u-. – Var.: (înv.) feud s. n.] – It. feudo (lat. lit. feudum).