O definiție pentru feneant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feneánt adj. m., pl. feneánți; f. sg. feneántă, pl. feneánte

Intrare: feneant
feneant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feneant
  • feneantul
  • feneantu‑
  • feneantă
  • feneanta
plural
  • feneanți
  • feneanții
  • feneante
  • feneantele
genitiv-dativ singular
  • feneant
  • feneantului
  • feneante
  • feneantei
plural
  • feneanți
  • feneanților
  • feneante
  • feneantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)