FALANGĂ¹ (pl. fălăngi) sf. 1 ‡ Sul de lemn cu care se legau picioarele oamenilor ca să fie bătuți la tălpi: nu era vorbă de nimic altă decît a pune la ~ pe stolnicul curții NEGR.; îl legară cu picioarele la ~ ALECS. ¶ 2 Bătaie la tălpi: tot așa să umbli cît vei fi la mine, c’apoi te așteaptă falanga ISP.; îl trîntește la pămînt și, din porunca domnească, îi trage o ~ I. -GH. [ngr. φαλάγγας].