FALȚ, falțuri, s. n. 1. Cuțit folosit de tăbăcari pentru egalizarea grosimii pieilor după tăbăcire. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad de la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scînduri, a unei țigle etc. pentru a permite îmbinarea cu altă scîndură, țiglă etc. tăiate în chip corespunzător. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă pentru a permite îmbinarea cu altă foaie. – Germ. Falz[eisen].