2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fălui [At: BIBLIA (1688), 261 / Pzi: ~esc / E: fală + -ui] (Îvr) 1 vt A glorifica. 2 vr A se lăuda (cu ceva).

FĂLUI vb. (TR) 1. A glorifica, a preamări. Să laude si să făluiască pre Ziditoriul. MĂRGĂRITARE (1746). 2. A se făli. Nu se făluiască cel gîrbov ca cel dirept. BIBLIA (1688). Etimologie: fală + suf. -ui. Vezi și fălie, fălos, făloșie. Cf. buieci (2), măroși.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FĂLUÍRE s. f. v. fălui. [DAR]

făluí vb. IV (reg., înv.) a (se) făli.

Intrare: făluire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făluire
  • făluirea
plural
  • făluiri
  • făluirile
genitiv-dativ singular
  • făluiri
  • făluirii
plural
  • făluiri
  • făluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălui
  • făluire
  • făluit
  • făluitu‑
  • făluind
  • făluindu‑
singular plural
  • făluiește
  • făluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făluiesc
(să)
  • făluiesc
  • făluiam
  • făluii
  • făluisem
a II-a (tu)
  • făluiești
(să)
  • făluiești
  • făluiai
  • făluiși
  • făluiseși
a III-a (el, ea)
  • făluiește
(să)
  • făluiască
  • făluia
  • fălui
  • făluise
plural I (noi)
  • făluim
(să)
  • făluim
  • făluiam
  • făluirăm
  • făluiserăm
  • făluisem
a II-a (voi)
  • făluiți
(să)
  • făluiți
  • făluiați
  • făluirăți
  • făluiserăți
  • făluiseți
a III-a (ei, ele)
  • făluiesc
(să)
  • făluiască
  • făluiau
  • fălui
  • făluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)