FĂLȚUI, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul (1) pieile tăbăcite, pentru a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scînduri, țigle etc. un falț (3) care să permită îmbucarea lor. 3. A îndoi și a împături o coală de hîrtie sau o tipăritură în vederea broșării sau a legării. – Germ. falzen.