2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făcălit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: făcăli] (Reg) 1 Făcăluire. 2 Făcălire (2).

făcălit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: făcăli] (Reg) Făcăluit2 (1).

făcăli vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lesc / E: ns cf făcălui] (Reg) 1 A făcălui. 2 A scoate cu un polonic găurit urda din zer.

făcălí vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică legume, fructe, spec., fasole fiartă) A făcălui. 2 (compl. indică urdă) A scoate din zer cu un polonic găurit. • prez.ind. -esc. / cf. făcălui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”.

Intrare: făcălit
făcălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcălit
  • făcălitul
  • făcălitu‑
  • făcăli
  • făcălita
plural
  • făcăliți
  • făcăliții
  • făcălite
  • făcălitele
genitiv-dativ singular
  • făcălit
  • făcălitului
  • făcălite
  • făcălitei
plural
  • făcăliți
  • făcăliților
  • făcălite
  • făcălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: făcăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făcăli
  • făcălire
  • făcălit
  • făcălitu‑
  • făcălind
  • făcălindu‑
singular plural
  • făcălește
  • făcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făcălesc
(să)
  • făcălesc
  • făcăleam
  • făcălii
  • făcălisem
a II-a (tu)
  • făcălești
(să)
  • făcălești
  • făcăleai
  • făcăliși
  • făcăliseși
a III-a (el, ea)
  • făcălește
(să)
  • făcălească
  • făcălea
  • făcăli
  • făcălise
plural I (noi)
  • făcălim
(să)
  • făcălim
  • făcăleam
  • făcălirăm
  • făcăliserăm
  • făcălisem
a II-a (voi)
  • făcăliți
(să)
  • făcăliți
  • făcăleați
  • făcălirăți
  • făcăliserăți
  • făcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • făcălesc
(să)
  • făcălească
  • făcăleau
  • făcăli
  • făcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)