fârfăit, ~ă a vz fârfăit

fârfâit, ~ă a [At: PAȘCA, GL. / V: ~făit / Pl: ~iți, ~e / E: fârfâi] (Reg) 1 Nemernic. 2 Amărât. 3 Avar. 4 Necomunicativ. 5 Răutăcios. 6 Mincinos. 7 Urât.

fârfăít, -ă, fârfăiți, -te, adj. (reg.) 1. Urât. 2. Lipsit de valoare. – Din fârfâi (MDA).

fârfăit, -ă, fârfăiți, -te, adj. – (reg.) Urât (Papahagi, 1925). Fără nicio valoare (Antologie, 1980). – Din fârfâi (< forfăi „a forfoti, a face treabă de mântuială”) (MDA).

fârfăit, -ă, adj. – Urât (Papahagi 1925). Fără nicio valoare (Antologie 1980). – Cf. fârfâi (< forfăi „a forfoti, a face treabă de mântuială”).