2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a externalizá vb., ind. prez. 1 sg. externalizéz

Intrare: externalizat
externalizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • externalizat
  • externalizatul
  • externalizatu‑
  • externaliza
  • externalizata
plural
  • externalizați
  • externalizații
  • externalizate
  • externalizatele
genitiv-dativ singular
  • externalizat
  • externalizatului
  • externalizate
  • externalizatei
plural
  • externalizați
  • externalizaților
  • externalizate
  • externalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: externaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • externaliza
  • externalizare
  • externalizat
  • externalizatu‑
  • externalizând
  • externalizându‑
singular plural
  • externalizea
  • externalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • externalizez
(să)
  • externalizez
  • externalizam
  • externalizai
  • externalizasem
a II-a (tu)
  • externalizezi
(să)
  • externalizezi
  • externalizai
  • externalizași
  • externalizaseși
a III-a (el, ea)
  • externalizea
(să)
  • externalizeze
  • externaliza
  • externaliză
  • externalizase
plural I (noi)
  • externalizăm
(să)
  • externalizăm
  • externalizam
  • externalizarăm
  • externalizaserăm
  • externalizasem
a II-a (voi)
  • externalizați
(să)
  • externalizați
  • externalizați
  • externalizarăți
  • externalizaserăți
  • externalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • externalizea
(să)
  • externalizeze
  • externalizau
  • externaliza
  • externalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)