EXISTENȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista; noțiune filozofică care se referă la natură, materie, lumea exterioară; realitatea obiectivă existență în afară și independent de conștiința omului. ♦ Existență socială = totalitatea condițiilor vieții materiale ale societății, în primul rând modul de producție (ca principală forță în dezvoltarea societății). ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. – Fr. existence (lat. lit. existentia).