O definiție pentru eteral


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eterál adj. m., pl. eteráli; f. sg. eterálă, pl. eterále

Intrare: eteral
eteral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteral
  • eteralul
  • eteralu‑
  • etera
  • eterala
plural
  • eterali
  • eteralii
  • eterale
  • eteralele
genitiv-dativ singular
  • eteral
  • eteralului
  • eterale
  • eteralei
plural
  • eterali
  • eteralilor
  • eterale
  • eteralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)