3 definiții pentru establishment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTABLISHMENT ISTÁBLIȘMENT/ s. n. grup de persoane care dețin puterea, autoritatea în societate și care au interes să mențină ordinea existentă. (< engl. stablishment)

establishment s. n. (cuv. engl.) Instituție, grup de persoane puternice care își apără privilegiile și interesele ◊ „Potentații americani sunt cuprinși în cunoscutul «establishment». Dar acest «establishment» îi lasă liberi pe artiști pentru a le risipi energiile, pentru a-i decontracta.” Cont. 22 III 74 p. 8. ◊ „Păpușile doamnei Warren nu erau de arătat nici în lume, nici în familie, ci numai secretul rușinos al burgheziei bogate, al desfrâului aristocratic, al ipocriziei clericale, într-un cuvânt al «establishment»-ului, în toată descompunerea lui aurită.” R.l. 4 II 75 p. 2. ◊ Establishment-ul politic” ◊ „22” 40/95 p. 8; v. și R.lit. 3 XII 82 p. 2 [pron. istáblișment] (cf. fr. establishment; BD 1967, DMN, PR 1968)

ESTABLISHMÉNT n. Instituție sau grup de persoane care își apără privilegiile și interesele. /Cuv. engl.

Intrare: establishment
establishment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • establishment
  • establishmentul
  • establishmentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • establishment
  • establishmentului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)