O definiție pentru epitrafil
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
epitrafil (-le), s. n. – Obiect din odăjdiile bisericești în formă de fîșie lungă de stofă, cu motive religioase brodate, purtat de preoți cînd oficiază slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrăhile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII.
Intrare: epitrafil
epitrafil substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)