O definiție pentru epitrafil


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

epitrafíl (-le), s. n. – Obiect din odăjdiile bisericești în formă de fîșie lungă de stofă, cu motive religioase brodate, purtat de preoți cînd oficiază slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrăhile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII.

Intrare: epitrafil
epitrafil substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epitrafil
  • epitrafilul
  • epitrafilu‑
plural
  • epitrafile
  • epitrafilele
genitiv-dativ singular
  • epitrafil
  • epitrafilului
plural
  • epitrafile
  • epitrafilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)