O definiție pentru epistrof
Enciclopedice
epistrof s. n. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu o treaptă de la sunetul anterior (secundă în muzica liniară). – Din gr. epistrofos.
Intrare: epistrof
epistrof substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)