Definiția cu ID-ul 1182411:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPIGRAMĂ (< fr. épigramme; lat. lit. gr. epigramma, inscripție) Specie a poeziei lirice, caracteristică prin scurtimea ei, de obicei un catren – și prin satirizarea defectelor unei persoane sau ale unui grup de persoane, încheindu-se întotdeauna printr-o poantă. Ca și epigraful și epitaful (v.), la vechii greci, epigrama desemna acele scurte inscripții de pe pietrele funerare sau de pe alte opere de artă. În literatura universală s-au afirmat în domeniul epigramei scriitori ca Simonide din Keos, în literatura greacă; Marțial, în literatura latină; Voltaire, Piron, Cl. Marot, în literatura franceză; Lessing, în literatura germană; Pușkin, Antioh Cantemir, în literatura rusă ș.a. În literatura noastră, epigramiști de talent au fost: Cincinat Pavelescu, G. Topîrceanu, G. Ranetti, R. Rosetti, Al. O. Teodoreanu ș.a. Deși turnat în bronz el pare, Și gluma mea e-o petricea, Cînd îl ating cu ea îl doare, Că sun-a gol și-a tinichea. (T. MĂINESCU, Unui înfumurat)