O definiție pentru epigonal


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epigonál adj. m., pl. epigonáli; f. sg. epigonálă, pl. epigonále

Intrare: epigonal
epigonal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigonal
  • epigonalul
  • epigonalu‑
  • epigona
  • epigonala
plural
  • epigonali
  • epigonalii
  • epigonale
  • epigonalele
genitiv-dativ singular
  • epigonal
  • epigonalului
  • epigonale
  • epigonalei
plural
  • epigonali
  • epigonalilor
  • epigonale
  • epigonalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)