epicleză, epicleze s. f. Rugăciune de invocare a Duhului Sfânt rostită de episcop sau de preot la Sfânta Liturghie, în timp ce la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm...”, ca să coboare și să prefacă darurile de pâine și de vin în însuși trupul și sângele lui Hristos. ♦ Scurtă rugăciune de invocare a puterii Duhului Sfânt în cadrul sfintelor taine și la ierurgii. – Din gr. epiklesis.

EPICLÉZĂ ({s} gr. epiklesis) s. f. Rugăciune sacerdotală ce urmează după cuvintele de instituire a euharistiei, rostită de către preot, invocând trimiterea Duhului Sfânt peste darurile de pâine și vin în vederea prefacerii lor în adevăratul trup și sânge al Mântuitorului.